| 1.
|
DIVORT'A, divorţez, vb. I. Intranz. (Despre soţi) A se despărţi prin divorţ. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorţ. - Din fr. divorcer (după divorţ). Sursă
: DEX'98
( 52575)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
A divorţa ≠ a (se) căsători
Sursă
: Antonime
(68791)
- siveco |
| |
| 3.
|
DIVORT'A vb. (JUR.) a (se) despărţi, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii au ~.)
Sursă
: Sinonime
(182086)
- siveco |
| |
| 4.
|
divorţ'a vb., ind. prez. 1 sg. divorţ'ez, 3 sg. si pl. divorţe'ază
Sursă
: DOR
(241391)
- siveco |
| |
| 5.
|
A DIVORT//'A ~'ez 1. intranz. (despre soţi) A rupe relaţiile de căsătorie prin divorţ; a desface căsătoria în mod legal; a se despărţi. 2. tranz. 1) A determina la divorţ. 2) A despărţi printr-un proces civil de divorţ. /<fr. divorcer
Sursă
: NODEX
(332530)
- siveco |
| |
|
|